Țara în care funcționarii fac legea sau ce se întâmplă în OSIM și nu vede nimeni,
nici măcar cine ar trebui!
Astazi despre punctul 26 al Instrucțiunii de serviciu nr. 5/2012
Pct. 26 din instrucțiune are următorul conținut (citat cu erori cu tot):
”In situatia in care in baza art. 22 din Lege se solicita examinarea cu urgenta a cereril de inregistrare, aceasta trebuie să fie însoțita de dovada plații taxei de urgentare fara de care Serviciul Marci/Indicatli Geografice nu se poate incadra în examinarea CIM în 3 luni.
Solicitantul unei cereri de înregistrare marcă care dorește examinarea cu urgență trebule să menționeze aceasta in mod expres în formularul tip de Cerere înregistrare marcă, care va fi modificat corespunzător. Cererea de examinare cu urgență trebuie să fie însoțită de copia documentului de plată a taxei suplimentare de urgentare, potrivit art. 22, alin. 2 din lege.
Orice solicitare de examinare cu urgență depusă la OSIM după data publicării cereril de înregistrare marcă nu poate fi luată în considerare chiar dacă este însoțită de plata taxelor prevăzute de lege, iar plata facuta se restituie.”
Solicitantul unei cereri de înregistrare marcă care dorește examinarea cu urgență trebule să menționeze aceasta in mod expres în formularul tip de Cerere înregistrare marcă, care va fi modificat corespunzător. Cererea de examinare cu urgență trebuie să fie însoțită de copia documentului de plată a taxei suplimentare de urgentare, potrivit art. 22, alin. 2 din lege.
Orice solicitare de examinare cu urgență depusă la OSIM după data publicării cereril de înregistrare marcă nu poate fi luată în considerare chiar dacă este însoțită de plata taxelor prevăzute de lege, iar plata facuta se restituie.”
Părerea mea despre punctul 26 al instrucțiunii,
inclusă în analiza trimisă în atenția Domnului Ministru:
inclusă în analiza trimisă în atenția Domnului Ministru:
Există în drept un principiu cunoscut potrivit căruia ”ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”. Legea nu prevede nici o obligatie specială a solicitantului când acesta dorește o examinare cu urgență, în afara celei de plată a taxei de examinare substanțial mărită. Impunerea unui anumit moment pentru plata taxei de examinare de urgenta nu are nici o bază legala. Orice specialist de bună credință va întelege ca prevederile art. 22 alin 1 și 2, coroborate cu prevederile art. 1 din OG nr. 41/1998, republicată, înseamnă că perioada de 6, respectiv 3 luni curge de la momentul plății taxei și aceasta din cauza formularii din art. 22 (1) din lege, respectiv “sub condiţia achitării taxelor de înregistrare şi de examinare a cererii prevăzute de lege”. Examinarea de urgență este o cale specială care oricum nu poate eluda procedurile legale de examinare, respectiv procedura de opoziție, care înseamnă prelungirea perioadei de examinare cu mult peste cele 3 luni prevazute de lege. Ori, să pretinzi achitarea taxei de examinare de urgență la depunerea cererii, taxă care este de trei ori taxa normală de examinare, când încă nu se cunoaște dacă va fi sau nu depusă o opoziție la respectiva cerere de înregistrare, este și incorect față de solicitant, pe lângă faptul că este ilegal.
Opinia Ministerului Economiei:
Cu privire la punctul 26 din Instrucţiuni
Nivelul taxei pentru examinarea cu urgenţă a cererii este prevăzut la art 22(2) din Legea nr. 84/1998,republicată. Din informaţiile obţinute de la OSIM a rezultat că termenul de 3 luni a fost respectat în majoritatea cazurilor de examinare de urgenţă. Subliniem că în cazul nerespectării acestui termen, se aplică prevederea art. 22(5) din Lege.
Comentariul meu la opinia Ministerului Economiei:
Slavă Domnului că ne apropiem de finalul comentariilor cu privire la răspunsul Ministerului Economiei, bazat pe “datele” furnizate de Directia Generala Politici Industriale, Competitivitate si Afaceri Europene si Directia Juridica si Relatii Institutionale pentru că nu mai stiu să-mi exprim părerea, fără să mă repet, față de superficialismul, incompetența și reaua-credință care transpar din răspunsul Ministerului Economiei.
Făcând o paranteză, în această perioadă se desfășoară la Bruxelles examenul pentru angajare ca funcționar european. Una din probe o reprezintă identificarea esențialului dintr-un text de 10 - 15 rânduri. Cei care au elaborat răspunsul ministerului nu vor fi niciodată funționari europeni pentru că au dovedit că nu sunt în stare să rețină esențialul nici din punctul 26 al Instrucțiunii din Octombrie și nici din comentariul făcut de mine la acest punct. Rezultă clar că totul s-a bazat pe ”informațiile obținute de la OSIM“, recte, de la cei care au elaborat, semnat și impus spre aplicare Instrucțiunea din Octombrie.
Ca și în cazul punctului 18 al Instrucțiunii din Octombrie, să facem noi ce nu au făcut ei!
Din conținutul punctului 26 din instrucțiune rezultă că taxa de examinare de urgență trebuie achitată odată cu depunerea cererii de înregistrare marcă. Mai mult, dacă solicitarea de examinare cu urgență se face după publicarea cererii, chiar cu plata taxei legale (conform legii nu se poate altfel, dar conform instrucțiunii se pare că da; a se vedea taxa de publicare) aceasta nu va ”putea“ fi luată în considerare, în disprețul total al voinței solicitantului. Bine măcar că se returnează taxa plătită și iar semnatarii Instrucțiunii din Octombrie nu au decis o procedură de dragul procedurii, ca în cazul opoziției, astfel încât banii să fie ”consumați“. Dacă se caută în lege cu lumânarea, trecându-se ulterior la lupă sau microscop, chiar electronic, nu se vor regăsi aceste prevederi, dar ce mai contează daca ”așa vrem noi“! Eu nu respectarea sau nerespectarea termenului de examinare de urgență criticam în analiza punctului 26 al instrucțiunii, ci impunerea unui moment al plății acestei taxe, neprevăzut de lege sau de regulament, doar pentru că așa au vrut cei care au elaborat, semnat și impus spre aplicare instrucțiunea din Octombrie. Și acest lucru în disprețul total al oricărei strategii normale de înregistrare a unei mărci la care orice solicitant are dreptul. După cum ați putut constata pe parcursul analizei, după opinia semnatarilor instrucțiunii, binecuvântată de funcționarii Ministerului Economiei, numai unii solicitanți trebuie avantajați.
Să ne înțelegem supra unor chestiuni (numai pentru specialiști!):
1. Termenele de examinare prevăzute de art. 22 alin 1 și 2 sunt pentru examinarea care doar să constate îndeplinirea condițiilor legale de înregistrare și pentru luarea deciziei respective. Orice ARP sau opoziție exonerează OSIM de răspunderea asupra respectării termenelor de care vorbim, pe baza altor prevederi legale care se aplică în cazul ARP-urilor sau opozițiilor.
2. Achitarea taxei de examinare cu urgență la momentul depunerii cererii este o prostie pe care nu cred să o facă cineva. De ce? Chiar daca pregătirea depunerii cererii s-a efectuat cum scrie la carte, nu poate fi exclusă o opoziție de dragul opoziției, depusă de un binevoitor. Și atunci tot efectul examinării de urgență este pierdut, după cum și banii.
3. Achitarea taxei de examinare cu urgență după epuizarea perioadei de opoziții este normală și benefică pentru toată lumea. Dar ce folos? Instrucțiunea din Octombrie o interzice, peste lege, peste regulament. Examinarea cererii de înregistrare marcă se face conform art. 22 alin. 3 din lege, coroborată cu prevederile corespunzătoare ale regulamentului. Aceste prevederi permit primirea solicitării de examinare cu urgență și cu o săptămână înainte de termenul limită prevăzut de art. 22 alin. 2 din lege. Ce ar fi necesar? Un pic de organizare, bunăvoință și evident anularea Instrucțiunii din Octombrie.
4. Cum nici contestația nu poate fi exclusă, rezultă clar că examinarea cu urgență rămâne ceva, să-i zicem, exotic și cu o aplicabilitate foarte redusă, vorbind aici de normalitate.
Să ne înțelegem supra unor chestiuni (numai pentru specialiști!):
1. Termenele de examinare prevăzute de art. 22 alin 1 și 2 sunt pentru examinarea care doar să constate îndeplinirea condițiilor legale de înregistrare și pentru luarea deciziei respective. Orice ARP sau opoziție exonerează OSIM de răspunderea asupra respectării termenelor de care vorbim, pe baza altor prevederi legale care se aplică în cazul ARP-urilor sau opozițiilor.
2. Achitarea taxei de examinare cu urgență la momentul depunerii cererii este o prostie pe care nu cred să o facă cineva. De ce? Chiar daca pregătirea depunerii cererii s-a efectuat cum scrie la carte, nu poate fi exclusă o opoziție de dragul opoziției, depusă de un binevoitor. Și atunci tot efectul examinării de urgență este pierdut, după cum și banii.
3. Achitarea taxei de examinare cu urgență după epuizarea perioadei de opoziții este normală și benefică pentru toată lumea. Dar ce folos? Instrucțiunea din Octombrie o interzice, peste lege, peste regulament. Examinarea cererii de înregistrare marcă se face conform art. 22 alin. 3 din lege, coroborată cu prevederile corespunzătoare ale regulamentului. Aceste prevederi permit primirea solicitării de examinare cu urgență și cu o săptămână înainte de termenul limită prevăzut de art. 22 alin. 2 din lege. Ce ar fi necesar? Un pic de organizare, bunăvoință și evident anularea Instrucțiunii din Octombrie.
4. Cum nici contestația nu poate fi exclusă, rezultă clar că examinarea cu urgență rămâne ceva, să-i zicem, exotic și cu o aplicabilitate foarte redusă, vorbind aici de normalitate.
Revenind, toate aceste lucruri - instrucțiunea și răspunsul celor de la minister - dovedesc necunoașterea procedurii, neînțelegerea ei și disprețul pentru solicitant, numai pentru că ”așa vrem noi și pentru că putem“. Nădejdea mea este ca lucrurile să reintre pe făgașul legalității, cu sprijinul Corpului de Control al Primului Ministru, DNA-ului sau a instanțelor judecătorești sesizate, iar Instrucțiunea din Octombrie să nu dureze cât revoluția la care face aluzie, deși sunt de aceeași sorginte și au generat aceleași efecte distrugătoare asupra sistemelor față de care au acționat.
